Monday, June 27, 2011

Trecutul ma bantuie


Ploaia inca isi rataceste stropii pe pamantul satul de arsita verii. Iar eu pasesc printre ei ajungand pe malul marii care isi agita si ea nervoasa valurile sub privirea pescarusilor care tipa cu putere. Si incerc sa-mi patrund gandul care imi zbura atat de departe: „Eram doi copii spre maturizare, cand parca ne iubeam atat de mult! Nu prea stiam ce inseamna viata…eram prea mica sa realizez ce e iubirea si ca defapt el era jumatatea mea”!
Si am inceput sa alerg si sa-mi ascund ochii de soarele care incerca disperat sa patrunda sub ghearele puternice ale norilor negri cufundati in minciuna si tristete. La un moment dat am obosit si am cazut in genunchi si am deschis ochii…si ghici ce am vazut?
Intr-un colt intunecat am mai privit odata trecutul…iar pe cerul deja luminos, pe imensitatea curcubeului sclipea ca o oglinda magica, viitorul care imi suradea. Urma sa aleg, iar decizia imi apartinea in intregime…dar imi era atat de greu!
M-am ridicat iar cu ultimele puteri, fara sa stau pe ganduri am inceput sa alerg din nou spre locul care avea sa ma faca fericita! Am ajuns intr-un loc parca pustiu, unde se zareau inca niste pasi fosrte stersi de trecerea timpului, de multe ploi de vant, de soare! Am urmat pasii iar in atata intuneric am zarit o lumina… ghici ce alesesem? Urma sa joc si ultima carte la care ma gandeam sa nu ratez…si alesesem locul intunecat…trecutul!
Acel loc pe parcursul pasilor mei incepuse sa se lumineze de puternicele raze ale soarelui care acum zambeau si mii de pasarele isi reciatu cantecul in mii de ecouri.
La un moment dat am ajuns la un rau, apa lui cristalina si rece parca ma inviora…mi-am mai privit odata chipul iar pe malul celalalt am zarit iubirea, era el si ma astepta cu bratele deschise pentru un nou inceput!
Am intrat in rau dar apa lui era atat de rece, numai era decat un pas si era sa ma inec, m-am zbatut si i-am atins mana…m-a ridicat si am patruns in ghearele puternice ale iubirii de unde eram sigura ca nu voi mai iesii niciodata! Eram atat de fericita…iar acum nimeni si nimic nu ma mai facea sa regret decizia deja urmata!
Tot ce regreatam acum, era faptul ca am ratacit in timp!


2 Comments:

Blogger Hello My Hate said...

absolut supeerb :x
ma bucur ca ai revenit! :* >:D<
mi-a trecut un fior ce a facut sa mi se electrizeze tot corpul..nerabdarea de a afla detaliile mai departe. :)

Te pup :*

June 27, 2011 at 2:59 AM  
Blogger Katomica [Anca] said...

mersii >:D<
si eu :*

June 27, 2011 at 4:15 AM  

Post a Comment

Subscribe to Post Comments [Atom]

<< Home