ieeiiii

YEEAAAHHH \m/..

I found IT :x

Trecutul ma bantuie

Ploaia inca isi rataceste stropii pe pamantul satul de arsita verii. Iar eu pasesc printre ei ajungand pe malul marii care isi agita si ea nervoasa valurile sub privirea pescarusilor care tipa cu putere. Si incerc sa-mi patrund gandul care imi zbura atat de departe: „Eram doi copii spre maturizare, cand parca ne iubeam atat de mult! Nu prea stiam ce inseamna viata…eram prea mica sa realizez ce e iubirea si ca defapt el era jumatatea mea”!

Si am inceput sa alerg si sa-mi ascund ochii de soarele care incerca disperat sa patrunda sub ghearele puternice ale norilor negri cufundati in minciuna si tristete. La un moment dat am obosit si am cazut in genunchi si am deschis ochii…si ghici ce am vazut?

Intr-un colt intunecat am mai privit odata trecutul…iar pe cerul deja luminos, pe imensitatea curcubeului sclipea ca o oglinda magica, viitorul care imi suradea. Urma sa aleg, iar decizia imi apartinea in intregime…dar imi era atat de greu!
M-am ridicat iar cu ultimele puteri, fara sa stau pe ganduri am inceput sa alerg din nou spre locul care avea sa ma faca fericita! Am ajuns intr-un loc parca pustiu, unde se zareau inca niste pasi fosrte stersi de trecerea timpului, de multe ploi de vant, de soare! Am urmat pasii iar in atata intuneric am zarit o lumina… ghici ce alesesem? Urma sa joc si ultima carte la care ma gandeam sa nu ratez…si alesesem locul intunecat…trecutul!

Acel loc pe parcursul pasilor mei incepuse sa se lumineze de puternicele raze ale soarelui care acum zambeau si mii de pasarele isi reciatu cantecul in mii de ecouri.
La un moment dat am ajuns la un rau, apa lui cristalina si rece parca ma inviora…mi-am mai privit odata chipul iar pe malul celalalt am zarit iubirea, era el si ma astepta cu bratele deschise pentru un nou inceput!

Am intrat in rau dar apa lui era atat de rece, numai era decat un pas si era sa ma inec, m-am zbatut si i-am atins mana…m-a ridicat si am patruns in ghearele puternice ale iubirii de unde eram sigura ca nu voi mai iesii niciodata! Eram atat de fericita…iar acum nimeni si nimic nu ma mai facea sa regret decizia deja urmata!
Tot ce regreatam acum, era faptul ca am ratacit in timp!

As vrea sa iti spun...

 Batuta de timp
  Injunghiata de vant

  Legata de un gand
  As vrea sa iti spun...
 
   Departe cum sunt
   Incurcata prin fum
   Izbita de-un gand
   As vrea sa iti spun...
   
   Fior tremurand
   Sub gene pierdut
   Lumina cazand

   As vrea sa iti spun...

   As vrea sa iti spun,
   Pornit de un gand
   Cu lacrimi curgand
   Te astept visand!

P.S.: vezi? si eu pot face rime :))

No More Tears

E ok..trec si peste asta..

Mi-am promis ca o sa o iau de la capat

orice s-ar intampla. 

Am promis ca voi fi optimista.

Dar...de ce nu pot avea o viata calma?

Imi pun mii de intrebari..

Cu toate ca...

Nu mi-am raspuns si 

nu-mi voi raspunde niciodata. 

I-am promis ca il voi iubi

pentru totdeauna.

Este vremea sa iau masuri,

de acum : 

NO MORE TEARS!

Un colt de drog ... peste tot

E periculos sa iubesti! Iubirea e ca un drog. La inceput ai senzatia de euforie, de abandon total. Apoi, a doua zi, vrei mai mult, inca nu e un viciu, dar iti place senzatia si iti inchipui ca o poti tine sub control. Te gandesti la persoana iubita vreme de doua minute si uiti de ea vreme de trei ore. In scurt timp însa, te obisnuiesti cu acea persoana si incepi sa fii complet dependent de ea. Acum te gandesti la ea trei ore si o uiti doua minute.

   Daca ea nu e langa tine, incerci aceeasi senzatie ca si drogatii cand nu isi obtin drogul. In acel moment, asa cum drogatii fura si se înjosesc ca sa faca rost de ceea ce le trebuie, si tu esti dispus sa faci orice pentru dragoste!

Nu-mi lua ce am mai drag

Nu-mi lua ce am mai drag...

Lasa-mi sufletul sa simta roua bucuriei, 

lasa-mi imima sa intalneasca

dulceata cruda a dragostei.

Lasa-mi ochii sa se scalde in razele jucause 

ale soarelui, lasa-mi mainile

sa cuprinda cerul, 

lasa-mi picioarele sa simta mangaierea

catifelata a firelor de iarba. 

Lasa-mi cel mai important lucru ce daruieste :

moarte, dorinta, incredere, dragoste, dor

durere, speranta, fericire, incantare.

Lasa-mi sentimentul de prietenie 

ce inseamna o parte din viata..

Nu-mi lua ce am mai drag..

Lasa-mi viata!

Speranta...moarta

 Pentru ce sa te tot pregatesti atat?..

Ca sa te invinga emotiile, 

sa nu mai stii de tine

si sa iei note mult mai mici

decat cat stii tu defapt...?

Ca acasa sa iti dai seama

ca le stiai face....

Nu e corect...

M-am saturat!!

Furtuna Iubirii

  Iubire....

Un cuvant prea bine inchegat in mistere.

Definitia de dictionar nu prea lamureste pe nimeni.

E ca si cum ai face autopsia unui fluture.

Nu isi are rostul, nu are sens.

E degeaba si dupa nu ramai decat 

cu imaginea unui fluture intins pe spate, 

paralizat si cu picioarele subtiri inclestate si cu un gust amar.

Un gram de praf pe care il sufli si se imprastie in aer, 

colorand in jur si lasandu-se sa cada precum un abur mort si sec, 

iar cand ajunge pe pamant totul se ingroapa timid in podea.

Nu o sa poti niciodata sa te subscrii 

la definitia pe care o da cineva iubirii. 

Dragostea o descoperi singur, ti-o inventezi singur. 

Iubesti ce vrei, cum vrei, cat vrei.

 Lumea ta cu libertate absoluta in care nu se instaleaza

 nici teroarea si nici anarhia.

 Iubirea se construieste in fata ta

 pornind ca o proiectie din adancul tau,

 poteca se lumineaza cat tii ochii inchisi si visezi.  

stres..

Examene....dupa examene..

Intervine stresul, oboseala.

Mizerii, tipete, dureri, 

formule, argumentari,

opere, mate, romana,

frica.

 Pe langa asta, totul merge prost..

certuri dupa certuri, nervi,

inconstienta..

Se va termina cu bine?

Bafta la examene?

Deja devine prea mult..

prea mult stres.. 

De ce sa ne complicam existenta?..

Altfel nu putem trai? Trebuie sa

trecem si prin asta?

Viata e de cacat..Dar merita traita!

Primul examen nu a decurs

dupa cum m-am asteptat.

Emotiile m-au coplesit, 

limita timpului la fel, 

graba.. si asa

reusesti sa o buctezi..

Miercuri va fi mai bine?

Va fi si putin noroc

printre toate acestea?

Totul ramane

in a spera...